Bună, Ecaterina! Mulțumim că ai acceptat invitația noastră la interviu!
Îți urmărim îndeaproape activitatea de pe rețelele de socializare pentru că poveștile tale legate de familie ne inspiră ❤️. Ne-am bucurat să te cunoaștem acum 4 ani la primele ateliere de pictură pe care le organizam și am fost impresionați de pasiunea pentru citit a Teodorei. Vrem să dăm mai departe o bucată de inspirație către comunitatea noastră, așa că îți adresăm aici câteva întrebări:
- Vrem să te cunoaștem mai bine. Spune-ne câte ceva despre tine și membrii familiei tale. Ce îți place cel mai mult la ei? 😊
Eu sunt Cati pentru prieteni. Am aproape 44 de ani și după 15 ani ca angajat la multinaționale (ultimii 10 dintre ei în domeniul bancar), în urmă cu 5 ani, am schimbat statutul de angajat cu cel de partener într-o firmă autohtonă, ce dezvoltă o rețea de cinematografe (Happy Cinema). Sunt împreună cu soțul meu Laurențiu de 12 ani, dar ne cunoaștem de peste 22 de ani. Teodora, fiica noastra, împlineste în această vară 11 ani.
Imi place foarte mult la Laurențiu că este empatic și dispus să ajute necondiționat. Teodora este copilul ce mi-a fost și îmi este oglindă, este un copil blând, sensibil și bun, o iubesc necondiționat acum și pentru totdeauna!
- Am văzut că vă place mult să călătoriți împreună. Cum arată vacanțele voastre?
Da, vacanțele sunt una din marile noastre bucurii și, mai cu seamă, în ultimii 5 ani am călătorit foarte mult și în afara Europei. Ne place să experimentăm, să descoperim locuri, oameni și obiceiuri diferite și nu pot spune că vacanțele noastre se încadrează într-un tipar. Am mers și doar noi trei în diverse locuri din țară și din afara țării, am fost de multe ori însoțiți și de prieteni cu copii, dar și doar de prieteni adulți fără copii, iar Teodora era singurul copil între opt-zece adulți (așa cum a fost în ultima vacanță 2 săptămâni din ianuarie acest an din Bali-Singapore-Vietnam). Ne place și în locuri însorite cu plajă, dar iubim și zăpada. Am încercat și locații mai luxoase, dar am mers și pe low buget în unele cazuri. De fiecare dată ne întoarcem mai bogați în amintiri, experiențe și consider că suntem norocoși că împărtășim toți trei acestă pasiune de a călători.
- Cum arată pentru voi o zi “în timpul școlii”?
Teodora a învățat din clasa pregătitoare până în clasa a III-a de la 8 la 16, iar începând cu acest an, (clasa a IV-a ) învață de la 8 la 12. Am făcut această precizare, pentru că e destul de diferit programul față de ce a fost până anul trecut. Și în trecut, dar și în prezent, programul ei după orele de școală este unul relaxat aș putea spune. Are 1-2 ore pentru studiu/teme și până la ora de somn (21 de cele mai multe ori) alege ce vrea să facă: citit, desenat, activități creative, etc.
În fiecare an și-a ales maxim 2 activități ce a dorit să le facă opțional după școală. Anul trecut, de exemplu, a făcut dans și un curs de bricolaj, iar anul acesta face engleză și un curs de actorie și tehnici de filmare.
- Suntem curioși, aveți reguli acasă? Care este cea mai importantă regulă a casei voastre? 🍀
Poate pare surprinzător, dar nu avem reguli 😊 Nu a fost nevoie.
- Cum arată serile voastre și timpul petrecut împreună?
Serile noastre sunt de cele mai multe ori active. Pregătim cină, pachetul pentru școală, facem puzzle, bricolăm, îngrijim plantele. Teodora se implică în bucătărie destul de des, citește foarte mult și mai nou scrie chiar ea povești. Există și seri când mai lenevim, să nu creadă cineva că suntem într-o agitație continuă fără pauze 🙂
În weekend-urile când stăm în București găsim activități la care mergem cu mare plăcere, ne întâlnim cu prietenii, mergem cu trotinetă sau rolele în parcuri, în Grdina Botanică. Când vremea nu e de plimbare, ne găsim ce să facem și la interior J Vizităm librării, muzee, expoziții, festivaluri, mergem la film, teatru.
- Ce ți-ai dori să vezi sau să auzi mai des în interacțiunea dintre copii și părinții lor?
Cred că mi-aș dori să văd că părinții ascultă cu adevărat ceea ce spun sau vor să transmită copiii.
- Care crezi că ar trebui să fie raportul dintre tehnologie și interacțiune umană în ceea ce privește contextul creșterii copiilor?
Nu știu un raport ideal. Ceea ce știu este că interacțiunea umană este prioritară și de preferat în orice context, dar nu trebuie în niciun caz să ignorăm tehnologia sau să izolăm copiii de contactul cu tehnologia. Pot spune cum am procedat cu Teodora, nu știu dacă așa e ideal, dar pentru noi a fost minunat până acum: nu a avut telefon, tabletă, alte gageturi pânăla vârsta de 10 ani . Din toamnă merge la un curs de programare pentru copii (o dată pe lună) și a primit în acest context un laptop de Crăciun. Îl folosește pentru proiectele școlare și pentru cursul de programare. Nu manifestă dorința de a juca diverse jocuri pe calculator și eu cred că asta se datorează și faptului că are multe alte activități care îi plac și o relaxează, iar laptopul l-a integrat în activitățile menționate mai sus și în scrierea de povești, cumva ca un instrument firesc și consideră că ar “pierde timpul” cu jocuri de care a mai auzit de la diverși copii.
- Pentru că știm cât timp de calitate petreci alături de Teodora, am vrea să ne spui cum ar putea găsi acest timp și cei mai ocupați părinți?
Consider că timpul e o falsă problema uneori. Cred că ține de priorități, disponibilitate și dorința de a face anumite lucruri și aici mă refer la orice lucruri, nu doar a petrece timp cu copilul.
Bucureștiul chiar îți oferă opțiuni nenumărate și nu e neapărat nevoie să cheltui mulți bani pentru a petrece timp de calitate cu copiii. Am fost de multe ori la activități gratuite sau cu o suma simbolică de plată și facem asta de mulți ani, de când avea Teodora 2 ani și practic a devenit ceva firesc.
Sunt mămici ce mă întreabă des cum reușesc să găsesc atâtea activități la care să mergem. Le-am răspuns de multe ori că “activitățile ne găsesc pe noi” și chiar cred că dacă îți dorești și ai disponibilitatea să mergi cu copilul în locuri diverse să încerci activități de toate felurile, găsești cu siguranță variante și financiare și de timp.
- Noi la PlaYouth avem o întrebare preferată pe care o adresăm în interviuri: care este cea mai amuzantă amintire a ta din copilărie?
Îmi amintesc cu plăcere de multe întâmplări amuzante din copilăria mea, dar cel mai des îmi vin în minte “scenetele” ce le jucăm împreună cu o verișoară în fața părinților noștri. Aveam vreo 6-7 ani și ne deghizăm în diverse personaje, improvizăm o recuzită și apoi prezentam. O “piesă” de mare succes era “Stan și Bran”, eu fiind foarte slabă și ea puțin durdulie, ne ieșea foarte bine. Toți rădeau cu lacrimi și pregăteam de fiecare dată alte replici, ne puneam peruci, costumații diferite, era foarte amuzant!
Îți mulțumim tare mult pentru lucrurile împărtășite!
