Bună, dragă Mihaela! Îţi mulţumim că ai acceptat invitaţia noastră de a răspunde la câteva întrebări. Vrem să începem prin a-ţi spune că te admirăm pentru tot ceea ce faci și totodată prin a-ți mulțumi că ai avut încredere să ne iei parteneri în cadrul proiectului Face the book, deși nu ne cunoscusem încă offline.
- Spune-ne puțin despre tine: ce predai și de cât timp ești profesoară?
- Sunt profesor de limba engleza și limba și literatura română la Școala Gimnaziala Mologesti și am început activitatea mea ca profesor în anul 2010.
- Care sunt provocările pe care le întâlnești la școală cel mai des și datorită faptului că ești în mediul rural?
- Provocările cele mai mari sunt in primul rând la nivel de resurse, de oportunități de educație nonformala și de posibilități ale familiei de a te sprijini în activitatea cu elevii. Majoritatea copiilor provin din familii simple, de oameni care nu își permit să îi susțină să participe la alte activități, decât cele desfășurate în școală, oameni simpli care nu ii pot sprijini nici la sarcinile de lucru, oameni simpli care la rândul lor nu au beneficiat de sprijin și au un nivel scăzut de educație, motiv pentru care fie nu pot, fie nu realizează importanța educației și nu ii îndrumă pe copii sa depună efort pentru a progresa. În mediul rural oamenii nu au ofertă de lucru și sunt puțini care lucrează, motiv pentru care se confruntă și cu probleme financiare, mulți având lipsuri majore în ceea ce privește nevoile de bază în creșterea unui copil: hrană, haine, o locuință care să le ofere posibilitatea de a avea un confort minim, etc. Spre deosebire de copiii din mediul urban, care pot experimenta și alte activități în afară școlii: vizite la cinema, teatre, muzee, etc., in mediul rural sunt foarte puțini copii care ajung sa facă astfel de activități, de altfel banale, din cauza distanței de oraș, a situației financiare, etc., lucru care nu le oferă posibilitatea de a avea altfel de experiențe de învățare, iar școala, din cauza lipsei resurselor pentru astfel de activități, este destul de limitată, la rândul ei, in acest sens.
- Cum reacționează copiii la activitățile și proiectele noi aduse în școală?
- Sunt super încântați și curioși. Majoritatea elevilor și-au exprimat interesul pentru atelierele desfășurate împreună și le-au trecut pe lista favoritelor, in acest an școlar. Sunt experiențe noi pentru ei, unele la început, li s-au părut dificile sau erau timizi să încerce, dar în scurt timp erau super încântați și întrebau mereu despre data următoarelor ateliere. Cei mai mulți dintre copii nu mai făcuseră astfel de activități în afara celor din cadrul activităților extrașcolare desfășurate de noi sau din cadrul serbărilor școlare pentru care pregăteam, spre exemplu dansuri. Un alt aspect important era noutatea, trainerii care le trezeau curiozitatea, faptul că veneau „de la oraș” să facă activități cu ei și, evident aveau metode diferite, ceea ce i-ar entuziasmat de fiecare dată.
- Mai au și alte activități pe care le pot face în școală pe lângă materia școlară?
- Da, mi-am dat seama că educația nonformala este foarte importantă în dezvoltarea competențelor elevilor pentru că le oferă, in primul rând, experiențe pe care le pot folosi în învățare, in al doilea rând o altă perspectivă asupra educației, școlii, nu mai privesc școala că pe o corvoadă și le sporește încrederea în sine și capacitatea de socializare și integrare socială. Astfel, am început sa dezvolt mai mult această latură și am implementat acest proiect, clubul de lectură FacetheBook-FacetheTech, ne-am înscris la festivalul Boovie și am realizat împreună book trailere după cărțile citite, organizăm activități în care abordăm teme sensibile sau de interes (război, igienă și sănătate, inteligența emoțională, poluare, sustenabilitate, stereotipuri de gen, fake news, etc), despre care știm că, fie nu primesc informații din altă parte, fie în marea de informații contradictorii nu mai reușesc să înțeleagă nimic, avem un afterschool pentru copiii cu rezultate scăzute la școală și care provin din medii defavorizate, implementat cu sprijinul Fundației Nouă ne pasă, prin care încercăm să reducem, pe cât posibil, derapajele dintre elevi și să creștem promovabilitatea la Evaluarea Națională, discutăm despre neuroștiință folosind materiale de la Neuroștiința la clasă, încercăm să le oferim și altfel de activități de învățare, care să îi motiveze.
- Cum ţi-a venit ideea de a scrie și a implementa acest proiect pentru copii?
- Aveam deja acest club de lectură de câțiva ani, dar nu aveam cărți de actualitate, erau vechi, multe într-o stare nu foarte buna, nu dispuneam de titluri de actualitate, pe placul adolescenților și copiilor de astăzi și pentru a aborda teme pe placul lor xeroxam titluri de actualitate să le dau să citească, însă nu erau la fel de atractive cum ar fi fost cărțile, iar la finalul anului trecut am obținut un proiect de carte de la libris.ro, prin care am putut cumpăra câteva cărți și am ales astfel de titluri. După ce au venit cărțile am avut mulți copii care voiau să împrumute, ceea ce m-a motivat să îi ofer un „upgrade” clubului, să îl fac mai interesant și pentru copiii care nu sunt așa de atrași de lectură.
- Spune-ne pe scurt despre ce este.
- Mi-a venit ideea de a îmbina tehnologia cu lectura, să atrag cât mai mulți copii spre lectură, cu interese diverse și am obținut proiectul de granturi oferit de Fundația nouă ne pasă, prin care am reușit să cumpărăm aproximativ 500 de titluri noi, să cumpărăm o cameră 360 și ochelari VR, pe care sa le folosim la activitățile desfășurate, pentru a face lectura pe placul generațiilor actuale, care sunt angrenate cu totul în tehnologie.
- Mi-am dorit că acest club să le ofere experiențe cat mai diverse și să fructificam talentele lor, pe care ne-ar fi greu să o facem în mod obișnuit, astfel, am ajuns la concluzia că e nevoie de mai mult și am început să caut un partener care să mă ajute să aduc pictura, desenul, dansul, chimia, etc, in clubul nostru special. Practic în cadrul clubului nostru citim cărți, facem filmulețe, recenzii după ele, durează mai mult partea cu editarea lor, dar vom ieși și cu aceste materiale pe perioada verii, folosim ochelarii pentru a organiza diferite activități de grup, comunicare și inteligență emoțională, folosim camera 360 pentru filmulețele noastre, am folosit-o și la Boovie, și lunar organizăm împreună aceste ateliere care ii pun pe copii în situația de a se autodescoperi și de a scoate la iveală talente pe care poate nici ei nu le conștientizau, facem dans de societate, zumba, chimie distractivă, astronomie, pictura, desen, teatru de improvizație, strorytelling, etc. În linii mari, este un club de experiențe, de bucurie și de învățare „the fun way”.
- Am vrea să ne împărtășești cum ai ales să fie PlaYouth partenerul educațional al proiectului?
- Am început sa caut un partener pentru ceea ce căutam și îmi doream in primul rând varietate de activități. Voiam să abordăm talente și interese ale cât mai multor copii și voiam un partener care chiar sa implementeze ceea ce voiam, să trateze cu seriozitate aceste activități și să le ofere acestor copii experiențe pe care în alt mod nu le-ar fi avut și să aibă o abordare distractivă, in genul activităților de tabără, pentru că acestea chiar sunt pe placul lor, am inceput sa dau e-mailuri, să sun diferite asociații care oferă astfel de servicii și ceea ce mi-a plăcut la PlaYouth a fost tocmai deschiderea față de propunerile mele, abordarea prin joc, diversitatea de ateliere și nu în ultimul rând, disponibilitatea voastră de a veni in școală, pentru că la atelierele online prezența este mai greu de asigurat și elevii nu ar fi beneficiat de aceste experiențe pe deplin, mai ales că anumite activități nu se pretează la mediul online.
- Dacă ai avea toate resursele necesare, ce ai schimba sau face în educația din mediul rural din România?
Aș aduce bucuria, in primul rand, aș oferi mese calde, pentru că sunt mulți copii care au nevoie, aș face cluburi de dans, pictură, de teatru și i-aș duce să vadă, să experimenteze lucruri: teatru, cinema, sport, muzee, măcar de câteva ori într-un an școlar, aș aduce traineri pentru activități, care să îi pună în situația de a lucra și cu altcineva, aș face un afterschool pe grupe: copii cu deficiențe de învățare, copii capabili de performanță, etc, aș angaja un psiholog in fiecare școală și aș face un cabinet medical in școală, unde copiii sa meargă dacă au nevoie, dar și de unde să afle lucruri despre sănătatea lor, aș oferi servicii de stomatologie gratuite lunar, sunt atât de multe încât nu știu dacă aș termina de scris. Aș face cluburi unde să aduc traineri și logopezi pentru copiii cu dizabilități care, din păcate, nu dispun de astfel de servicii, mai ales în școlile mici, aș cumpăra instrumente muzicale ca elevii să poată să cunoască toate aceste lucruri, aș moderniza și dota școlile cu aparatura necesară, aș face laboratoare pentru științe in toate școlile, sau măcar în localitățile mai mari și aș oferi transport copiilor din satele mici să meargă acolo, aș colora școala, să nu mai fie totul atât de trist și aș încerca să schimb mentalități, să implic cat mai mulți oameni în aceste demersuri. Trebuie sa conștientizăm cu toții că acești copii, din mediul rural, sunt și ei viitorul acestei țări și de evoluția lor va atârna și evoluția țării, pentru că ei trebuie să ajungă să se poată integra socio-profesional. Trebuie sa încercăm să nu ne uităm spre ei decât după perioadele examenelor naționale, cum se întâmplă astăzi, și să ne concentrăm pe soluții, pe a încerca să preîntâmpinăm rezultatele slabe prin oferirea de oportunități de învățare pentru acești copii, și nu pe statistici seci, care nu ii ajută cu nimic.
Mulțumesc pentru oportunitatea de a vorbi despre activitatea noastră și despre problemele copiilor din mediul rural, pentru că doar cunoscându-le putem găsi soluții, și mulțumesc pentru activitățile distractive realizate împreună.
Îţi mulţumim mult pentru timp tău și pentru ceea ce aduci în viața copiilor din Mologești!
