A mai rămas puțin timp până la una dintre cele mai importante sărbători din an. Una în care ne strângem cu cei dragi aproape, gustăm din toate bunătățile pregătite și profităm de liniștea specifică acestor zile. Așa cum v-am obișnuit, vom povesti câte ceva și despre cum petreceam fiecare dintre noi Paștele, acasă, atunci când eram copii.
Gabriela – Unele dintre cele mai frumoase amintiri ale mele au avut loc de Paște. Sărbătoream aproape întotdeauna la țară la bunici. Îmi plăcea tare mult faptul că ne adunam în număr mare: părinți, bunici, veri și petreceam timp frumos împreună. În seara de dinaintea zilei de Paște ne străduiam să rezistăm tentației somnului ca să mergem la biserică și ne bucuram de plimbarea, pe jos, până acolo. Eram un alai mare.
A doua zi căutam, curioși, în coșul bunicii după bucatele care fuseseră sfințite și așteptam, cu entuziasm, masa de Paște. Petreceam aproape toată ziua afară în curte și îmi doream, în fiecare an, să fie vremea cât mai frumoasă ca să pot purta hainele noi pe care mi le cumpăraseră părinți. În amintirile mele este mult soare, iarbă verde în curte, muzică și multă veselie, ca la sărbătoare.
Bianca – Pentru mine, Paștele a fost mereu sărbătoarea în care ne strângeam toată familia de duminică până marți, trecând în vizită și pe la fiecare dintre casele bunicilor. Toată săptămâna de dinainte avea un farmec aparte, pentru că în fiecare zi aveam câte o activitate specială de făcut. Mergeam, împreună cu fratele și bunica mea la biserică, chiar țineam post, nu pentru că ne spunea cineva, ci pentru că ni se părea interesant să facem și noi asta, așa cum o făceau adulții din jurul nostru. Apoi urmăream cum adulții pregătesc bucatele specifice sărbătorii și așteptam cu nerăbdare să ciocnim ouă și să gustăm din cozonac.
Duminica era ziua când se lăsa o liniște aparte, când toată agitația din timpul săptămânii de dinainte se oprea și ne bucuram de toate bucatele atent pregătite de cei dragi. Ne îmbrăcam în haine noi, ascultam muzică, stăteam la povești, în casă, sau afară în curte cu cei dragi și apoi ieșeam și la joacă cu prietenii.
Timpul mi-a arătat că trebuie să ne bucurăm de fiecare context și ocazie ca să petrecem timp cu persoanele dragi, pentru că peste ani aceste amintiri vor rămâne adânc întipărite în memorie și ne vom bucura la gândul că s-au întâmplat. Cred că dacă ne concentrăm mai mult pe ce înseamnă sărbătoarea și mai puțin să bifăm niște activități pe o listă, vom putea să revenim la farmecul sărbătorii pe care îl resimțeam atunci când eram copii.
Ana – pentru mine sărbătorile de Paști sunt despre multă liniște, iubire, pace și lumina in suflet. Mi se pare ca e un mod al omenirii de a participa la ceva magic – o taină veche care printr-un mod unic ne duce cu gândurile către divinitate, adevăr și puritate. Paștele a fost și este in continuare despre familie și tradițiile pe care le respectam implicându-ne de la mic la mare. Pe lângă curățenia generală la care participau toți copiii, la țara unde stau părinții, măturam atât in curte cât și pe strada, nu exista fir de praf și nici obiecte puse haotic, totul avea o ordine și un loc al lui.
Apoi urma mirosul de cozonaci si pasca si bucuria vopsirii oualelor, toată lumea participa la ele. Spre seara ne linișteam si pregăteam coșul pentru biserică. Eu am moștenit de la bunica credința și religia și în fiecare an am mers la Sfințit cu tata, e un timp și obicei al nostru, loc în care vedeam aproape tot satul și acel cerc plin de lumânări în jurul bisericii m-a fascinat întotdeauna, iar momentul în care ieșea preotul din biserică și striga “Hristos a Înviat” îmi provoacă și acum multă emoție, bucurie și o împlinire magică a sufletului, e un fel de a te întoarce la tine. De cele mai multe ori nu dormeam până dimineața pentru a păstra toată atmosfera și tot ce se întâmpla in acea noapte viu cât mai mult timp, uneori rezistam cu povești la ceai alături de o prietena bună.
Dimineața, toată lumea avea pregătite hainele de sărbătoare și începeam prin ritualul de spălare a feței – atingând fiecare obraz cu ou roșu și ou alb pentru bunăstare și iubire, și monede care erau luate de cel mai mic din casă 🙂
Masa de Paști începea cu bucatele sfințite, cu cântecele specifice pe care le ducem din generație in generație, cu multă iubire și bucurie și nu în ultimul rând cu ouăle ciocnite, era un adevărat spectacol ca sa vedem cine îl are pe cel mai tare 😀. Apoi toată ziua era cu multă relaxare, stat in curte la soare, copaci infloriti, păsări ciripind, jocuri și…mult cozonac, pască 😀 ridichi și alte bunătăți 🙂 Viață.
La voi cum era Paștele în copilărie?
