Cătălin Stoica este unul dintre oamenii inspirație cu care am avut norocul să ne întâlnim mai des și să facem proiecte frumoase împreună, la finalul anului trecut, dar și la început de 2020. Îți mulțumim pentru deschidere și dorința de a pune umărul la îmbunătățirea educației din România.
● Salut, Cătălin! Spune-ne mai multe despre tine! Ce lucruri te pasionează și ce lucruri te motivează?
Vă salut cu drag pe toți și mulțumesc pentru invitație la conversație! Pentru că cel mai tare mă pasionează interacțiunea cu oamenii! 😊 Să învățăm împreună, să ne jucăm împreună – să creștem și să ne bucurăm împreună! Întotdeauna mi-a plăcut să mă joc, chiar și atunci când joaca era pe bani. Reprezintă cel mai bun instrument pentru a dezvolta și manifesta creativitatea omului, la orice vârstă.
Îmi place să observ, să citesc – cărți și oameni, să creez noi metode prin care să-mi fac viața mai bună din toate punctele de vedere – mie și celor care vor același lucru ca și mine. Fiindcă sunt mai fericit când am în jur oameni fericiți decât atunci când ei sunt încruntați și triști.
● Ce ți-ar plăcea să vezi schimbat în educația din România?
Mentalitatea. Atitudinea. Deschiderea la schimbare. Restul sunt efecte.
În secolul 21, schimbarea eficientă se face nu doar de sus în jos, ci mai ales de jos în sus.
Dacă începem să renunțăm la convingerile de genul “dar nu depinde de mine”, “dar n-am eu ce să fac”, “dar nu e vina mea”, dacă devenim mai asumțați și ne luăm atenția concentrată constant pe filosofia lipsurilor, în mod inevitabil vom alege să aprofundăm filosofia abundenței, teoria resurselor infinite. Iar așa ceva motivează, îți dă impulsul de a testa noul, de a antrena o altă mentalitate. Mentalitatea schimbă mentalitatea.
● Dacă ar fi să le oferi un gând profesorilor, care ar fi acela?
Am întâlnit deja, prin toată țara, și în mediul urban, și în mediul rural, profesori EXTRAORDINARI! Și știi ce-i face extraordinari? Decizia zilnică de a se dezvolta pe ei și leadershipul personal de calitate. Pentru că, în educație, ca și în multe alte domenii de activitate, totul crește și se prăbușește odată cu capacitatea de a conduce. Pentru mine, cel mai greu de condus sunt eu. Când învăț să fac asta într-un mod matur emoțional, cu ceilalți devine clar mai ușor, mi se pare că ei au devenit mai buni. Pentru că întotdeauna îi voi conduce pe ceilalți fix așa cum reușesc să mă conduc pe mine.
Iar leadershipul e despre a-i servi pe ceilalți cu ajutorul comunicării de calitate – ascultare, înțelegere, feedback constructiv; prin acceptare și iertare, prin schimbarea perspectivei neproductive, prin manifestarea recunoștinței, prin valorizare, prin susținere de multe ori necondiționată. Fiindcă orice om vrea să fie bun, să facă bine ce are de făcut; dar i s-a spus de atâtea că nu e în stare, încât a ajuns ori să nu mai poată, ori să nu-i mai pese, ori să se teamă tot timpul… Sunt situații în care un copil, la fel ca și un adult, nu are nevoie decât să fie ascultat. Fără sfaturi, fără critici, fără altele de genul. Doar atât: SĂ SE SIMTĂ ASCULTAT. Iar la final să primească un: “Am încredere că vei reuși tu să rezolvi/ să îndrepți/ să obții ceea ce îți dorești”. Chiar dacă nici tu nu crezi, dă-i încredere și, în timp, frumoase roade vei culege din partea lui. În timp, nu neapărat imediat.
● Ce le-ai spune părinților care se simt uneori depășiți de situație, în ceea ce privește educația copilului?
I-aș ruga să se bucure mai mult de investiția vieții lor: copiii. Să pună pe primul loc, alături de cei mici, activitățile, mari și mici, foarte mărunte, uneori, de dezvoltare a capacității de motivare, comunicare și conectare.
Comunicarea este un CRIC al succesului, indiferent că vorbim despre succesul familial, despre succesul școlar sau profesional, despre succesul social, despre succesul financiar… Este un veritabil CRIC pentru că omul comunică din patru motive esențiale:
• pentru a se Conecta, pentru a intra la sufletul celuilalt și pentru a face loc celuilalt în sufletul său. Dacă reușim asta, toate celelalte vin mai ușor.
• comunică pentru a Rezolva ceva. Fie că e vorba de un blocaj, de îndreptarea unei greșeli, fie că are de rezolvat, de atins un obiectiv.
• comunică pentru a se Informa. Citim, dialogăm, dezbatem, ascultăm. Avem și vom avea mereu nevoie de informație nouă, relevantă, care să se transforme ulterior în practică, în acțiune.
• și, în fine, comunică pentru a Câștiga. Fiecare dintre noi vizează un câștig. Inclusiv venitul din buzunar depinde de capacitatea omului de a comunica. Și am descoperit asta în experiențele cu copiii – de la clasă pregătitoare la vârsta adolescenței, cu studenții și cu adulții de orice vărstă, indiferent de pregătire. Când decizi că vrei să câștigi mai mult în viața ta, decide întâi să-ți îmbunătățești comunicarea. Atunci când recrutez pe cineva în zona de management organizațional, dacă nu comunică foarte bine și nici nu pune preț pe asta, nu e omul potrivit, trec mai departe. Iar rezultatele îmi arată că nu mă înșel deloc atunci când pun comunicarea pe primul loc.
● Noi ne bucurăm tare mult pentru oportunitatea de a colabora, atât pentru conferința ”Omul din spatele unui profesor” cât și pentru workshop-ul de Leadership dedicat cadrelor didactice. Cum au fost pentru tine aceste experiențe?
Niște experiențe memorabile! Iubesc oamenii care iubesc oamenii! Leadershipul în Educație schimbă România. Dacă insistăm pe asta, dacă susținem dascălii chiar și în zilele când cei din jur spun că oricum nu se va schimba nimic, adulții de mâine vor fi niște mari câștigători. Investim azi pentru ceva ce poate noi nu vom mai apuca să culegem. Dar investim, e sensul unei vieți împlinite. Iar educația este mina de aur a fiecărei societăți în parte.
● Propunem să ne și jucăm puțin. Povestește-ne un moment amuzant din copilăria ta!
Când eram mic, aveam vreo 5-6 ani, am ieșit la joacă alături de alți copii. Prin apropierea blocului curgea un pârâiaș foarte simpatic. Albia lui, nu apa, era una destul de adâncă. Așa încât, celor mai curajoși, ne servea drept derdeluș. Și iarna, pe zăpadă, și vara, pe iarbă. Cu sacul de plastic. Cu riscul de a ateriza în apă. Dar nu se întâmpla asta pentru că eram atenți, ce naiba! Și eu eram atent și deja aveam exercițiu. În plus, nu puteam sta pe margine, căci ce exemplu aș fi fost pentru gașca de pici de la bloc?
În acea zi, toată atenția și toată experiența acumulată nu mi-au mai servit la nimic, căci, la una dintre cele mai spectaculoase coborâri pe derdelușul de vară, m-am oprit direct în apă. Fleașcă din cap până-n picioare. Nu prea îmi venea să râd, nu mai era amuzant… Am plecat trist spre casă, dar nu atât din cauza întâmplării în sine, ci cu gândul la ce-o să zică maică-mea. Mă aștepta o muștruluială zdravănă. Că nu-s cuminte, că nu-s atent, că de ce m-am dus acolo, că uite ce-am pățit!… Am ciocănit la ușă, mi s-a deschis, am intrat în casă, iar maică-mea zâmbește și întreabă: “Iaaaa uite!… așa tare plouă afară???” Atât.
Acel tip de comportament din partea ei mi-a ajutat foarte tare stima de sine. A schimbat brusc perspectiva, pentru că vedea oricum că nici eu nu mă simt bine; ce rost ar mai fi avut o ceartă, cu ce m-ar fi ajutat în plus? Ce, eu am vrut să cad în apă?
Oamenii fac ceea ce oamenii văd, spune un principiu psihologic simplu. Nu neapărat ce li se spune să facă, ci ceea ce văd. Un copil va da mai târziu mai departe exact ce a primit el din relația cu adulții de încredere, cu apropiații din viața lui. Va da mai departe ce a văzut la ei în relația cu el, copilul, și în relația dintre ei, adulții. Hai Sus!
