Mulțumim că ai acceptat invitația noastră, Simona! Pe Simona Baciu o cunoaștem și admirăm din online. Ne-a surprins plăcut când am aflat că titlul Conferinței noastre dedicate profesorilor corespunde cu numele cărții pe care ea o dedică acestora. Simona este un deschizător de drumuri în educație, Fondator al Transylvania College și al programului Profesori Fericiți pentru România. O puteți asculta și în cadrul Conferinței noastre ce va avea loc pe 5 septembrie.
Spune-ne câte ceva despre omul din spatele Simonei Baciu
Mă trezesc în fiecare dimineață în căsuța noastră din pădure cu un gând de recunoștință pentru o nouă zi, care începe. Dacă ați fi în dormitorul meu, ați auzi foșnetul frunzelor și ați vedea pozele celor dragi mie și zâmbetul cu care îi salut în fiecare dimineață. Cobor în grabă scările și ajung pe iarba umedă care îmi dă energia să încep ziua.
Când am auzit sintagma că „cei care iubesc ceea ce fac, nu muncesc nicio zi”, m-am regăsit imediat. Drumul zilnic spre școală este marcat de dorința de a ajunge cât mai repede și de a fi acolo, alături de colegii mei, cu care împărtășim pasiunea pentru educație. Ultimii 30 de ani au fost anii în care am încercat să găsesc răspunsuri la multe întrebări, cum ar fi: ce îi face pe copii să fie fericiți în școală? Cum putem noi, ca și dascăli, să-i învățăm mai mult, decât o materie? Ce facem atunci, când nu mai avem energie și simțim că zilele sunt lungi și grele? De ce meseria de dascăl este una din cele mai fascinante meserii din lume?
Am citit mult, am vorbit cu mulți oameni, am participat la multe conferințe, am văzut școli în mai mult de 50 de țări și încă caut răspunsul la toate aceste întrebări. Am scris chiar și o carte despre călătoria personală pe care o putem face fiecare atunci când suntem pregătiți pentru schimbare. Multe din lucrurile scrise acolo sunt experiențe împărtășite cu prietena mea, coautorul cărții Profesorul din tine. Fiecare avem metode de a rămâne conectați cu noi. Pentru mine, plimbările în pădure cu soțul meu sunt cele care mă ajută să-mi închei ziua și să mă eliberez de grijile și provocările cărora le fac față zilnic.
Cum a fost această perioadă plină de incertitudini pentru tine?
Îmi aduc aminte când am auzit prima dată despre virus. Eram în drum înspre Statele Unite ale Americii și mi se părea că acest lucru este foarte departe de noi și nu ne va afecta direct. Am greșit. A fost prima lecție pe care am învățat-o despre modul în care fac presupuneri.
A doua a fost momentul în care totul s-a închis și de a doua zi am trăit în izolare. Bucuria de a fi cu oamenii, de a lucra împreună cu ei este una esențială în viața mea. Emoțiile negative m-au dominat, de la frică, la tristețe, la panică – le-am simțit pe toate.
Momentul în care am decis să lucrăm în continuare și să ne conectăm zilnic a fost cel în care am simțit pentru prima dată bucuria de a-mi vedea colegii pe un ecran. De acolo totul a început să crească și să se schimbe. Am învățat că adaptarea este parte din viață și provocările sunt cele care ne fac să creștem. Am muncit poate mai mult, decât în ultimii ani, cu un entuziasm bazat pe dorința de a împărtăși din ceea ce știm și de a aduce bine. Uitându-mă în spate, pot considera această perioadă ca una de creștere și învățare. Mi-am învins emoțiile negative și m-am concentrat pe proiecte noi care mi-au adus sentimentul de bucurie și satisfacție.
Cum ai interacționat cu ceilalți profesori în această perioadă?
Noi suntem ființe sociale și interacțiunea dintre noi este la fel de vitală ca și apa și aerul. De aceea, conectarea zilnică a devenit sursa noastră de energie. Începeam fiecare întâlnire vorbind despre cum ne simțim, ce emoții avem și cum putem să fim un suport unii pentru alții. Distanța părea așa un pic mai mică.
Relația pe care am creat-o a devenit tot mai puternică, bazată pe încredere și respect. Nu ne-am privit în ochi atât de mult niciodată. Am început să învățăm unii despre alții, folosind nu doar limbajul, ci și comunicarea nonverbală. Chiar dacă am fost neîncrezătoare la început de modul în care vom putea să ne continuăm munca, azi sunt convinsă că suntem o echipă mai puternică și mai pregătită ca oricând. Am învățat să fim vulnerabili și să ne ajutăm atunci când este nevoie.
Care este acum proiectul tău de suflet. Spune-ne mai multe despre el.
Proiectul meu de suflet astăzi este un program național, la care lucrez de câțiva ani, care a urmat firesc proiectului Transylvania College, se numește Profesori Fericiți pentru România și oferă programe de training, adresând o temă de mare actualitate: Starea de bine.
Programul se bazează pe ultimele cercetări în domeniul neuroștiinței și a fost elaborat împreună cu o echipă de specialiști din România și experți internaționali. Am adaptat acest program pe platformele online și ne dorim ca acesta să devină, un suport și ajutor pentru fiecare dascăl care vrea să predea cu entuziasm și bucurie. Așa cum am menționat și la început, am obiceiul să-mi pun întrebări la care caut răspunsuri mereu. Proiectul Profesori Fericiți pentru România a pornit de la întrebarea: ce menține motivația și entuziasmul profesorilor în fiecare zi și pe tot parcursul unui an școlar? Poate nu ne-am gândit până acum să ne uităm mai des în ochii elevilor.
Aceștia ne pot spune că sunt curioși, vor să afle tot mai multe și că au nevoie de noi să le fim alături, să-i încurajăm și să avem încredere în ei. De aceea, starea noastră de bine ca și profesori este atât de importantă – pentru că elevii noștri se reflectă în noi. Când noi suntem bine, mulțumiți și într-o stare de echilibru, vom trece mai ușor peste provocările zilnice și vom putea fi prezenți pentru elevii noștri. Un profesor fericit are un impact asupra fiecărui elev, atât a modului în care el învață, cât și a modului în care el crește și se dezvoltă.
Ce sfat ai oferi profesorilor la început de an școlar #altfel
Succesul în educație în zilele noastre este despre găsirea identității și descoperirea scopului în viață. Curiozitatea ține mintea deschisă, iar compasiunea ține inima deschisă. Este vorba despre curajul de a accepta provocările și de a ne mobiliza resursele emoționale pentru a trece la acțiune.
Astăzi, mai mult ca oricând, putem să-i sfătuim pe profesori să aprecieze momentul prezent, să fie înțelegători și binevoitori cu ei înșiși, cu elevii și cu colegii lor și să nu uite importanța conexiunilor umane.
