Ana nu mai este doar colega noastră dragă și fondatoarea PlaYouth, ci de câteva luni are un rol nou: acela de mămică. Îi mulțumim că și-a făcut timp să răspundă întrebărilor noastre!
Bună, Ana! Cum este noul rol de părinte?
Bună, Bianca, în primul rând iartă-mă ca am durat atât de mult sa răspund acestor întrebări, timpul curge parcă altfel de când am devenit părinte. Noul rol este mai greu și mai complex decât acela pe care îl aveam în PlaYouth, chiar ziceam la început ca e mai simplu sa gestionezi proiecte de orice amploare decât să crești un copil. Însă, bucuria, dragostea și împlinirea e infinită.
Îmi place atât de mult sa fiu mamă, încât câteodată ma gândesc cum era înainte fără asta 🙂 Este și mai important sa fiu flexibilă, să îmi fac programul după nevoile lui și în același timp, sa învăț continuu. Ah, și abia după ce citesc apar și instinctele despre care îmi spune toată lumea, altfel în prima lună era doar mult nou, protecție și dorința de a fi un părinte bun.
Ce te învață cel mic pe tine, chiar dacă are doar câteva luni?
Vai, toate lecțiile pe care nu mi le-a dat viața pana acum, și-au găsit momentul pentru învățare. Învăț sa trăiesc mai mult în prezent și să primesc fiecare zi așa cum vine. Acum știu cât de mult poate iubi un om și că atunci când crezi ca ai atins limitele dragostei, oboselii, răbdării, te înșeli, întotdeauna există ceva mai departe de asta. Învăț și mai mult ce înseamnă recunoașterea și cât de important este sa apreciezi oamenii din viața ta.
Ah, ceva ce am descoperit recent – timpul și modul in care este mereu împotriva noastră. Fac planuri, dar cu rezervă de fiecare dată astfel încât sa fiu flexibilă la nevoile lui. Învăț că nu mai este totul în controlul meu și că e bine sa fie așa. 🙂 Dacă îți vine sa crezi am învățat să am răbdare, mai multă, sa fiu și mai liniștită, să nu mă grăbesc pentru că agitația nu a ajutat cu nimic niciodată și acum cu atât mai mult dacă e sa fiu mai rațională. Ah, și era cât pe ce sa uit – creativitatea, devin mai creativă zilnic pentru că îmi place să trăiesc alături de el și sa îl însoțesc atunci când descoperă lucruri noi.
Ce perspective noi ți-a adus acest rol?
Păi nu cred ca ne-am născut cu toții ca să fim părinți sau că știm să fim părinți prin simplu fapt că suntem oameni, e nevoie de cunoaștere și multă implicare. Iar apoi, deși am făcut cursuri și pregătiri de “parenting”, teoria nu are nicio legătura cu practica: oricâte cărți am citi și cursuri am face, dacă nu le punem în practică – nu învățam nimic sau nu rămânem cu mare lucru.
Vai, sunt atât de multe dacă ma gândesc -timpul pe care mi-l oferă alți oameni are cea mai mare valoare acum pentru mine, pentru că majoritatea nu mai avem timp nici de noi. Totodată, deși poate sună paradoxal, mi-am luat timp pentru mine și am învățat să am mai multă grijă de mine, pentru că dacă tu nu ești bine cu tine, e greu să oferi sau să fii prezentă cu ceilalți. Și știi, înainte știam ca eu sunt oglinda copilului, ce simțeam sau acumulam se reflecta și asupra lui, dar apoi am realizat ca și atunci când el avea dureri/disconfort – le simțeam și eu, adică e în ambele direcții. Și apoi, mi-am dat seama ca nu mai vreau sa fiu femeia- eroina care le face pe toate și se descură singură pentru ca ai oameni pe care te poți baza și le cere ajutor (aveam cândva nevoia sa îmi demonstrez lucruri).
Cum privești acum decizia ta de a înființa PlaYouth din 2015?
Vai, PlaYouth o să fie mereu pentru mine, metaforic gândind, primul copil 🙂 Cred ca a fost una din cele mai bune decizii și mă bucur că pot sa mă implic în continuare aici. Cred că sunt norocoasă că am avut spațiu și timp sa mă gândesc ce mă împlinește în viață ca activitate zilnică și de unde îmi pot lua energia. Știi cum am ales sa fac PlaYouth? M-am întrebat – “Ce aș putea face eu zilnic și inclusiv in weekend fără să simt că muncesc?” Acum și dacă fac lucruri mai plictisitoare la site mi se par interesante, mai puțin birocrația și contabilitatea :))
Cât de tare îți este dor de colegii din echipă și ce îți lipsește din activitatea de la birou?
Pai, voi fi sinceră și voi recunoaște că, datorită faptului ca pot participa la cele 2 ședințe săptămânale, mă ajută să îmi potolesc puțin dorul, dar îmi lipsește interacțiunea offline mai lună și relaxantă cu voi și mimicile/ emoțiile în diferite situații. Îmi e dor să vă aud cum vorbiți la telefon cu parteneri sau colaboratori, sa vă văd venind/ plecând din birou, sa luam prânzul împreuna sau sa ieșim la picnic 😃 Sa umplem whiteboard-ul de idei și gânduri, fără planificări. Îmi lipsesc evenimentele și întâlnirile cu oamenii, mult, mai ales in perioada asta. Îmi e dor sa aud copiii strigând sau râzând la ateliere și cursuri, părinții stând la povești pe canapea, Trainerii care se pregătesc înainte de activități și apoi împărtășirile de după activități. Ah, și lucrurile spontane pe care le făceam la birou împreună – ieșitul la o înghețată, mersul la cinema imediat după prânz 😁, chestionarul pe care vi-l faceam despre cum a fost weekendul :)) și apoi toată atmosfera din birou.
Ce crezi că ne va învață perioada aceasta prin care trecem?
Cred că fiecare dintre noi avem lecțiile noastre pe care ni le luăm în aceste luni. In primul rând, cred ca învățăm că ne putem descurca cu muuuuult mai puține lucruri decât credeam noi și că nu e nevoie să alergam după tot marketingul și consumerismul acestui deceniu. Cred că fiecare își revizuiește valorile și principiile in viață: am avut timpul pe care mereu zicem că nu îl avem și liniștea pentru a fi cu noi și a pune pe balanță ceea ce contează mai mult. Mai am impresia că am revenit la lucrurile de bază pentru o viață sănătoasă: somn bun, mâncare sănătoasă, sport, lectură și invatare, pasiuni, artă, familie și prieteni.
