Bună, Roxana! În primul rând vrem să îţi mulţumim că ai acceptat să raspunzi interviului nostru. Mai jos sunt câteva curiozităţi de-ale noastre.
- Care a fost prima ta interacţiune cu PlaYouth?
Eram invitată să le vorbesc părinților despre rolul terapeutic al poveștilor în viața copiilor. Participau părinți cu copii de vârste diferite și micutiii îi însoțeau pe aceștia. Timp de o oră, îmi aduc aminte că un singur copil a părăsit sala unde voi aveați atelierul pentru copii și asta pentru a îi arăta mămicii ce a realizat. După care a zburdat vesel înapoi către sală.
Nu am să uit încântarea de pe fața copiilor și bucuria din glasul lor de la finalul întâlnirii cu voi. Era ca și cum, timp de o oră pășiseră într-o lume magică în care acum, la final, erau dornici să îi aducă și pe părinți.
- Care e cel mai puternic/important lucru pe care ți-l amintești din copilăria ta?
Una din imaginile care îmi trezește și acum un sentiment puternic de iubire și siguranță este acela în care tata mă purta pe umeri sau dansa cu noi (eu, mama și surorile mele) în mijlocul străzii. Era ca și cum nimic nu mai exista în jur. Un altul e acela în care mama mă învăța să cos hăinuțe pentru păpușă și un al treilea, extrem de viu și de drag, este acela în care, plecând în concediu, cântam toți 5 în mașină.
- Spune-ne cum vezi tu relaţia ideală dintre părinte şi copil.
O relație bună este aceea în care în care atât părinții cât și copiii sunt dispuși să învețe unul de la altul și unul despre altul. Copiii au nevoie de modele, de reguli, de limite introduse cu blândețe și fermitate. O relație bună între părinte și copil este o relație autentică. Copiii nu au nevoie ca noi să cunoaștem tehnici avansate de parenting sau să aplicăm metode universale care să ne învețe pas cu pas soluții ideale. Copiii au nevoie de comunicare emoțională eficientă, de securitate și încredere. Securitatea și încrederea stau la baza atașamentului iar atașamentul este, din punct de vedere psihologic, “în centrul relațiilor și al funcționării sociale” (Dr. Gordon Neufeld și Gabor Mate, MD).
- Dacă ar fi să le dai un singur sfat părinţilor, care ar fi acela?
Este un proverb care îmi place tare mult și care ilustrează cel mai bine sfatul pe care îl dau adesea părinților (și după care mă ghidez în propriile relații): “Iubește-mă atunci când merit cel mai puțin, pentru că atunci am cea mai mare nevoie”.
Pentru a dezvolta sentimentul de sine, copiii au nevoie să se simtă ascultați, înțeleși, protejați și acceptați. Au nevoie să se simtă iubiți pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac.
- Cum este relaţia ta cu Victor, fiul tău?
În primul rând este prioritară. Știe că suntem alături de el în orice moment, știe că poate apela la noi indiferent de situație. În al doilea rând este bazată pe respect reciproc. Este o relație pe care o creștem împreună și la care lucrăm constant. Îi mulțumesc des pentru câte mă învață despre universul copilăriei (cu un pas în cel al adolescenței), despre nevoile și trăirile generației lui și îmi mulțumește constant pentru că “sunt așa de buna”.
Nu înseamnă că am fost scutită de a auzi uneori că sunt “cea mai rea mamă din lume” sau că nu există între noi momente în care suntem furioși, supărați sau pur și simplu obosiți. Am încurajat întotdeauna exprimarea sentimentelor și au fost un prilej bun să învățam unul despre altul: ce ne place, ce ne irită, ce avem nevoie, când avem nevoie, etc.
- Care este cea mai frumoasă experienţă pe care ai trăit-o alături de familia ta?
Mi-e greu să aleg o “cea mai frumoasă experienţă”, așa că am să aleg una din cele mai recente: aceea în care am locuit împreună, timp de 8 zile, la cort. Băieții familiei sunt pasionați de muzică și mergem des împreună la concerte și festivaluri. Experiența de anul trecut de la Sziget este una de care ne aducem fiecare aminte cu plăcere. Am cântat împreună, ne-am jucat împreună, am participat la concursuri, am depășit limite, am împărțit sarcinile “gospodăriei”. Am copilărit împreună, ne-am maturizat împreună, ne-am jucat și am învățat. Este o experiență pe care ne dorim să o repetăm și anul acesta.
- Ce părere ai despre atelierele care îi implică atât pe părinţi, cât şi pe copii?
Copiii au nevoie de modele și cel mai important model în viață este părintele. Fericirea copiilor începe în cadrul familiei. Jocul este principalul instrument prin care micuțul îi permite părintelui să îl învețe despre lume. E că și cum i-ar spune: „vino în lumea mea, că să mă înveți să întru în a ta.” Activitățile împreună sunt o „lecție” foarte serioasă, desfășurată într-un cadru sigur, confortabil, cu energie și bună dispoziție pentru fiecare participant. Joaca este una din cele mai eficiente prescripții pentru o bună relație părinte-copil.
Securitatea emoțională a copiilor este satisfăcută atunci când părinții îi acordă micuțului timpul și atenția de care acesta are nevoie. Iar jocul este principalul instrument de conectare.
Ocupați să fim oameni mari, ca părinți uităm uneori să ne jucăm. Principalul lucru care îmi place la acest tip de ateliere este că aduc părinții și copiii împreună și îi învață pe cei mari să se joace.
Mulţumim tare mult! 🙂
